Rapennu l’occhi
nun attrovu a luci
a stidda cchiù ranni è luntana
lu scuru è patruni
nuttata longa longa
jetta cauci mittennumi sutta
rumurusa comu li trona
punci lu pettu e m’assicuta.
’Nta testa firrianu li pinseri
currunu narrè
fannu c’abbanna e d’abbanna
trasunu e nesciunu
scoppia a mirudda
nun putennuli tuccari
e sulu na vuci accarizza lu cori
a vuci r’un picciriddu...
a mè vuci ri quann’era nicu
vuci ‘nnucenti c’ancora sentu
quannu lu silenziu m’arrisbbigghia
e vutannumi ‘ntu lettu
pigghiu a cuperta ra fantasia
m’ammucciu sutta
e ristannu fermu
a lustru ri cannila
assuttigghiu lu scantu
e sulu
senza nuddu a lu mè sciancu
m’addurmisciu e chianciu
chianciu ma nun fazzu scrusciu
nun vogghiu essiri taliatu
nun vogghiu addivintari nu pisu
a strata è signata
e chistu è lu mè distinu
distinu pì nu sugnaturi pazzu
nu sugnaturi stancu e rassignatu
senza nu nidu e senza cchiù curaggiu... |
|
|
|
| ’U munnu è surdu
e li me’ peni sunu assai
pinseri supra pinseri...
làcrimi amari
ca nun si ponu cuntari.
Magari putissi parrari!
ma nun ci nesci nenti.
Unni sunu li cristiani
ca sannu ascutari
n’ capu ‘sta terra
cu mi po’ capiri...
nigareddi e ranni
fimmini e masculi
nuddu mi sapi cunsulari.
Abbrazzu u’me suspiru
appuoio lu cori ‘nna vo’ Dio
e parru sulu
sutta nu cielu scuru...
nun sugnu pazzu
sugnu sulu nu sugnaturi
ca riala ‘na carizza a’ Luna
chiuri l’occhi
e ci piaci fari avvulari ‘a fantasia.
Puvureddu iù...
’cchiù nun trovu ‘a me furtuna
e m’ammucciu sutta na pàmpinedda
’spettannu u jorno
e pregannu ‘a Marunnuzza.
U munnu è surdu
nun sulu cu’ mmia
ma cun i genti
ca vonu vulari
comu na palummedda curaggiusa
ca nu cielu culuratu curri
cuntenta, lìbbira e capricciusa...
palummedda ca scinni, chiana
e ‘a vita voli sfidari.
Sulu da mortu nun si po’ cumbattiri...
e oggi ca lu suli m’abbannunatu
spremu ‘a spiranza pi nun affunnari.
Dumani... virimmu dumani
cca’ decisu u distinu...
chiànciri nun fa mali
lava lu cori
e cura lu pettu chinu di duluri...
pinseri supra pinseri
’nta sta vita ca vulissi capiri
vita bedda, dispittusa
e ricca d’amuri...
vita curiusa ca mi fa suffriri
ca joca cu’ mmia
nun mi fa camminari
ma sulu sugnari.
Pinseri supra pinseri
ca nun si ponnu astutari. |
|
|
|
C’amma fari? cià vo’ finiri?
T’ha stari muta!
lu ciriveddu sta scuppiannu
a tò vuci m’ha misu sutta...
mi tumpulia ca so manu
mi pigghia pì li cannarozza
e iu staiu cubbannu
manca l’aria, nun haiu cchiù ciatu.
Haiu caputu! haiu caputu!
ma m’ha lassari iri, nun vogghiu scappari
vogghiu sulu chianciri
tu sì a me cuscènza e m’ha dari lu tempu
pì gnuttiri stu pisu, pì ttruvari n’autra strata...
na strata unni vivi a spiranza
unni sbagghiari è umanu
e nun sulu na cunnanna.
" La mia coscienza "
Cosa dobbiamo fare? la vuoi finire?
Devi stare zitta!
il cervello sta scoppiando
la tua voce mi ha messo sotto...
mi schiaffeggia con la sua mano
mi prende per la gola
ed io sto soffocando
manca l’aria, non ho più fiato.
Ho capito! ho capito!
ma devi lasciarmi andare, non voglio scappare
voglio solo piangere
tu sei la mia coscienza e mi devi dare il tempo
per ingoiare questo peso, per trovare un’altra strada...
una strada dove vive la speranza
dove sbagliare è umano
e non solo una condanna. |
|
|
|
Passanu l’anni
e la me vuci nun cancia
idda è sempri raggiata
vuci stanca, vuci stunata
vuci ca nun canusci cchiù lu Suli...
troppu lu tempu passatu
darrè nu disiu, stagiuni dopu stagiuni
nascita e morti di lu sognu
c’haiu pruvatu, cu tutti li forzi
a chiantari cu nu chiovu...
ma duru haiu ttruvatu lu muru
lu muru di lu presenti chi mai
e dicu mai, ha divintatu futuro
mancu p’un jornu
mancu a paiarilu a pisu d’oru.
A paci, oggi chistu vaiu circannu
paci e sirinità
ca vogghiu usari comu pettini...
nu pettini pì li me capiddi janchi
ca cchiù nenti vonnu sentiri.
" La mia voce stonata "
Passano gli anni
e la mia voce non cambia
lei è sempre arrabbiata
voce stanca, voce stonata
voce che non conosce più il Sole...
troppo il tempo passato
dietro un desiderio, stagione dopo stagione
nascita e morte del sogno
che ho provato, con tutte le forze
a piantare con un chiodo...
ma duro ho trovato il muro
il muro del presente che mai
e dico mai, è diventato futuro
nemmeno per un giorno
nemmeno a pagarlo a peso d’oro.
La pace, oggi questo vado cercando
pace e serenità
che voglio usare come pettine...
un pettine per i miei capelli bianchi
che più niente vogliono sentire. |
|
|
|
N’arrinesciu cchiù a chianciri
vulissi attruvari na miricina
pì fari nèsciri sti lacrimi
quannu m’arrisvigghiu a matina
e quannu lu jornu
lassa postu a la sira
jettari vuci servi a picca
lu cori ca soffri nun ci senti
è l’alma ca cumanna
ristannu muta, addivintannu sicca sicca
e lu sciumi ca passa
mancu talia
comu a vita avi troppu pinseri
curri curri e nun parra.
Nun pozzu sputari stu duluri...
trasi e nesci, si cunfunni cu lu sangu
punci lu pettu e muccia lu Suli
turmentu malarittu ca nun sacciu scacciari
puru a Luna ha divintatu nimica
comu li stiddi senza cchiù puisia.
C’assa fari... l’occhi arrestanu vagnati
nun vonnu nesciri sti lacrimi
lacrimi salati
di nu mari ca tegnu rintra
nu mari sulu miu ca luci nun viri
picchì scuru è lu jornu
e scura è a notti...
ma comu diciva l’anticu...
" Comu veni si cunta "
e forsi... è megghiu
nun parrari e chiuriri a vucca
lu silenziu fa sempri scrusciu.
" Come viene si racconta " (Comu veni si cunta)
Non riesco più a piangere
vorrei trovare una medicina
per fare uscire queste lacrime
quando mi risveglio la mattina
e quando il giorno
lascia il posto alla sera
urlare serve a poco
il cuore che soffre non sente...
è l’anima che comanda
restando zitta, diventando secca secca
e il fiume che passa
nemmeno guarda
come la vita ha troppi pensieri
corre, corre e non parla.
Non posso sputare questo dolore...
entra ed esce, si confonde con il sangue
punge il petto e nasconde il Sole
tormento maledetto che non so allontanare
anche la Luna è diventata nemica
come le stelle senza più poesia
cosa dovrei fare... gli occhi restano bagnati
non vogliono uscire queste lacrime
lacrime salate
di un mare che tengo dentro
un mare solo mio che non vede luce
perché buio è il giorno
e buia è la notte...
ma come diceva l’antico...
" Come viene si racconta "
e forse... è la soluzione migliore
non parlare e chiudere la bocca
il silenzio fa sempre rumore. |
|
|
|
Ognunu avi i so cruci...
picciuli o ranni
parranu ri duluri
comu chiovi chiantati
trasunu ‘nta carni.
Sunnu duluri ca iettanu vuci
pisanu comu muntagni
e ‘nto scuru cchiù niuru
addiventanu lacrimi...
lacrimi salati
comu l’acqua di lu mari
currunu e passianu
e ‘un si ponnu scurdari.
Li duluri
vonnu èssiri sempri muntuati
e quannu s’alluntananu
tornanu narrè e ‘un si ponnu ammucciari
picchì i cruci nun s’abbrucianu...
sunnu comu lu ferru
’ntucciuniati a la carni
e vagnati da lu malu tempu
tempu senza staciuni
senza Luna e senza Suli.
Chisti sunnu i cruci
duluri picciuli e duluri ranni...
nuddu po’ scappari
e quannu arrivanu
a testa auta l’ha taliari |
|
|
|
| Oggi nun vò chiòviri
nuvoli niuri nun ni viru
e u suli dispittusu mi talia
mbrugghiuni e nfami
pi manu mi pigghia
mi fa viriri chiddu ca iu
nun vogghiu viriri
cu riri e cu curri
cu si vasa e cu s’avvrazza
ma ammia ca mi cunta
sugnu sulu e nun sentu lu scrusciu
a rumorata di lu cori
ca nnamuratu canta
u focu da passiuni
ca nun si voli chiù addumari
nun sentu nenti
e nenti vulissi sentiri
nun ni voghhiu cumpagnia
a luci nun mi servi
cercu sulu u scuru
pi mucciarimi e pi pinzari.
Chiù nun c’è
’na fimmina ca mi cunsola
dù vrazza ca mi stringiunu
’na bucca ca m’accarizza.
Sugnu sulu senza l’amuri
sulu sutta stu cielu ca risplenni
’nta ‘sta terra ca profuma
ri gessuminu e zagara
ri lumia e arancia.
Sulu e scuntentu
sulu e rassignatu...
comu na varca n’ mezzu u mari
ca sa persu
e a vita passa e iu fermu
spittannu ca si stuta puru sta jurnata
spittannu u tempurali e l’acqua ca scinni
l’acqua ca mi vagna
e lu friddu ca stringi ...
ma nun vò chioviri mancu stasira
e puri idda
stidda chiù ranni
ruffianedda s’ammuccia e nun vo capiri
a spiranza mia chiù nun disia
e lu me cori sa stancatu
s’affrunta e nun voli chiù sugnari
cu l’arma ca chiangi
pi chiddu ca statu
e pi chiddu ca chiù nun torna...
lu fatu quannu parra
nuddu u po’ cangiari
mancu si nasci centu voti
si po’ riscriviri n’autra pagina
...nemmenu u Signuruzzu u po’ fari...
è lu destinu ca cumanna
iddu sulu avi sempri ragiuni
iddu sulu
riri e canta... |
|
|
|
Cu l’occhi chini ri duluri
m’arritruvai ‘na matina
era nvèrnu, fora chiuviva...
‘u stissu scinnivano li sururi
’ntu pettu addivintavano cruci
pisanti e ri ferru
sururi friddi ri scantu vistuti
troppu ranni lu turmentu
nun riniscivu mancu a parrari
n’autra vita vitti ravanzi
me patri, ‘un c’era cchiù... |
|
|
|
Picciotti, niscemu!
Cu la testa e cu la saggizza
e nun sulu cu li peri
n’amma fari sentiri
sutta scaccu n’hannu misu...
puri nuatri putimmu parrari
avemu lu dirittu
ma nun pì diri minchiati
unn’amma fari comu chiddi
ca si sentunu ranni scinziati.
Passanu li jorna e currunu li misi
e cuntammu arrè li morti
camma fari, lu vuliti capiri?
Lu bon sensu nun po’ mancari
usammulu lu ciriveddu
senza lu panicu e cu giuriziu
simmu ‘n tempu, nun è tardi
finu all’urtimu rispiru
finu a quannu vò Diu.
A luci nunni manca...
a luci ru Suli chi ni talìa
e l’universu nun mori
picchì li stiddi ni fannu cumpagnia...
ma stu virus, malarittu e fituso
ha divintatu na cunnanna
nun si capisci cchiù nenti
e lu panicu nun servi
amma stari accura...
accura e rispittusi
li reguli ci sunu
pì li ranni e pì li carusi. |
|
|
|
Unni mi giru mi giru
t’attrovu sempri ammenz’e peri
prima spunta a tò ummira
e appoi a facci e lu fetu.
Sunu cosi seri e uora ci criru
sì tu lu veru duluri
diversu, ma diversu assai
da lu duluri ca vivi intra na puisia
e da li paroli ca lurdunu nu fogghiu
sì lu duluri ca fa divintari acqua lu sangu
stutannu gioia e spiranza
e tingennu ri niuru lu celu e lu sognu.
Tu, sì lu duluri di l’anima
e vogghiu sfidariti...
comu e fari nun u sacciu
ma fermu nun pozzu ristari.
Chianciri po’ serviri
comu jettari vuci e vanniari
e appoi?
Haia attruvari nu rimediu
p’iri avanti e pi rispirari
picchì a vita, quannu scappa
nun si po’ cchiù firmari.
" Il dolore dell’anima "
Dove mi giro mi giro
ti trovo sempre in mezzo ai piedi
prima spunta la tua ombra
e poi la faccia e la puzza.
Sono cose serie e adesso ci credo
sei tu il vero dolore
diverso, ma tanto diverso
dal dolore che vive dentro una poesia
e dalle parole che sporcano un foglio
sei il dolore che fa diventare acqua il sangue
spegnendo gioia e speranza
e colorando di nero il cielo e il sogno.
Tu sei il dolore dell’anima
e voglio sfidarti...
come devo fare non lo so
ma fermo non posso restare.
Piangere può servire
come alzare la voce e urlare
e poi?
Devo trovare un rimedio
per andare avanti e per respirare
perché la vita, quando scappa
non si può più fermare. |
|
|
|
| Ccu stù friddu
e lu cielu scuru
lu suli nun vo’ cantari
lu ventu curri
li passareddi nun ponnu vulari
e cu li mei pinseri m’ appoio
supra nùvoli niuri niuri
nùvoli dispittuse
ca passìano e jocanu
cu l’arma mia scuntenta...
E sutta stu manteddu grigiu,
comu lu me cori,
lacrimi di duluri
vagnano l’occhi
occhi chini di disìu
ca cèrcanu lu focu
e cunfunnunu ‘a sira cu ‘a matina
senza canusciri autra via...
’a spiranza è vacanti
e cu li mani darrè ‘a carina
caminu rassignatu
cirveddu moddu, testa vascia
e picca curaggiu...
sulu suspiri e lamentu
’nta lu pettu.
Iu vulissi cantari ca me vuci stunata
vulissi capiri pi quantu tempu
a’ ddurari sta cunnanna...
forsi è megghiù ca restu mutu
scrivennu ‘n capu a carta
mi piaci babbiàri cu li paroli
ma nun sempri sugnu àbbili
strazzu lu fogghiu
e restu sulu a pinsari...
l’amuri nun è pi tutti
l’amuri sa’ miritari...
l’amuri è passiuni e rispettu
emuzziuni ca scurri ‘nta li vini
l’amuri
è lu rijalu di nostru Signuri...
Iddu sulu sapi chiddu ca’ ffari.
...e oggi lu me cori
sulu e rassegnatu
jetta vuci e chianci...
sugnu stancu di priari
sugnu stufu di sugnari
stutu ‘a luci
pruvannu a rispirari...
e chista ‘a vita ca mmèritu
picchì quannu si sbagghia
l’erruri, pìcciulo o ranni,
s’ha ppaiari...
sempri. |
|
|
|
| Malarittu covid
cu dici na cosa e cu ni dici nautra...
cu avi ragiuni?
Dutturi e scienziati
tutti pari ntervistati...
ci sunu chiddi ca fannu scantari
e chiddi ca fannu suspirari
ma quantu parrari pì nenti
tantu pì sputari aria
paroli e paroli cu picca sensu
frasi jettati ‘n terra
da li filubusteri cu picca ciriveddu
òmini e fimmini, pirniciusi e cunvinti
ca tuttu lu munnu gira ‘ntornu a iddi.
Purtroppu è accussì
sunu assai li cristiani
cu lu cori friddu e cu l’arma ri petra...
cuntinuanu a spargiri fangu
sulu pì piaciri ri mettiri ‘nfernu
tantu pì rapiri a vucca
e pì fari nesciri nu ciumi ri vilenu.
Ma quannè ca vi muzzicati a lingua?
Vata stari muti, u canusciti lu silenziu?
Penzu ri no...
pì v’uatri nun esisti lu rispettu
mancu sapiti chi vò diri...
itivi a cuccari e nun pirditi tempu
siti quaquaraquà senza stiddi
nu celu niuro chinu ri lamentu...
mittitivi d’accordu... nun si sta capennu nenti
i genti morunu e li picciotti si ni futtunu...
cantanu e jocanu, mangianu e riposanu
e i ranni... tutti pari nginocchiu...
" Maledetto covid "
Maledetto covid
chi dice una cosa e chi ne dice un’altra...
chi ha ragione?
Dottori e scienziati
tutti quanti intervistati...
ci sono quelli che fanno spaventare
e quelli che fanno sospirare
ma quanto parlare per niente
tanto per sputare aria
parole e parole con poco senso
frasi buttate a terra
dai filibustieri con poco cervello
uomini e donne, perniciosi e convinti
che tutto il mondo gira intorno a loro.
Purtroppo è così
sono tante le persone
con il cuore freddo e con l’anima di pietra...
continuano a spargere fango
solo per piacere di mettere inferno
tanto per aprire la bocca
e per fare uscire un fiume di veleno.
Ma quando vi morderete la lingua?
Dovete stare zitti, lo conoscete il silenzio?
Penso di no...
per voi altri non esiste il rispetto
nemmeno sapete cosa voglia dire...
andate a dormire e non perdete tempo
siete quaquaraquà senza stelle
un cielo nudo pieno di lamento.
Mettetevi d’accordo... non si capisce niente
le persone muoiono ed i ragazzi se ne fregano...
cantano e giocano, mangiano e riposano
e gli adulti... tutti quanti in ginocchio... |
|
|
|
| Talìu lu celu ristannu mutu...
nun sacciu c’haia diri
nutru l’occhi, ma lu cori resta a diunu
mancanu puri i stiddi
spaisatu è lu ciriveddu
pisu li paroli c’appoi gnuttu
ma puri chistu servi a picca...
nta me vita, si mi vuliti cririri
nenti cchiù luccichia.
E cangiu strata prima ru tramunnu
lu troppu scuru po’ divintari fitinzia...
e nun vogghiu l’aiutu ri nuddu
picchì nuddu, sugnu cunvintu
po’ capiri a malincunia.
Malincunia surda, tristi e nura.
"Niente luccica"
Guardo il cielo restando in silenzio...
non so cosa dire
nutro gli occhi, ma il cuore resta a digiuno
mancano anche le stelle
spaesato è il cervello
peso le parole che poi ingoio
ma pure questo serve a poco...
nella mia vita, se mi volete credere
niente più luccica.
E cambio strada prima del tramonto
il troppo buio può diventare sporcizia...
e non voglio l’aiuto di nessuno
perché nessuno, sono convinto
può capire la malinconia.
Malinconia sorda, triste e nuda. |
|
|
|
Nun stuzzuniari u cani ca rormi
lassalu stari, iddu è tranquillu
e si nun ci rici nenti
magari tu po’ stari tranquillu.
Picchì nun u vò capiri...
pari nu cristianu accussì bonu
tu ha sturiatu
e certi cosi l’assata sapìri
ma ogni tantu ti pigghia a raggia
partennu ‘n quarta
mittennu sutta tutti pari, fimmini e masculi
da la vucca ti nesci ‘u fumèri
e pinsannu ri fari ririri
arrivigghi puru li cani...
ma l’armali sunu comu li cristiani
a na carizza rispunnunu cu na carizza
nun sunu tutti i stissi
e prima ri fari nu passu
cci ha’ pinsari beni... ma beni beni
nun tutti ti votanu i spaddi
e ci sunu chiddi ca vonu muzzicari
ca fannu mali
e appoi finisci a sciarria.
Si nu bonu cristianu
lassa perdiri e cancia strata...
nu munnu cci nn’è accussì assai
ca nun ti po’ cunfunniri.
Nun stuzzuniari u cani ca rormi...
lassalu stari e nun jettari cchiù fangu
talia ‘u tò immu
cu nun ti rispunni è troppu arucatu...
e nun si scanta
picchì u rispettu, p’iddu, è sacru.
Li cosi si ponnu diri ‘n’autro modu
senza rumpiri l’ossa
e l’irunia po’ iri beni
sulu quannu, e ripetu, sulu quannu
nun scappia troppu li peri.
Simmu òmini... nun simmu quaquaraquà
uora votati e nun diri mancu a.
" Uomini o quaquaraquà "
Non stuzzicare il cane che dorme
lascialo stare, lui è tranquillo
e se non gli dici nulla
anche tu puoi stare tranquillo.
Perché non vuoi capirlo...
sembri una persona così buona
tu hai studiato
e certe cose le dovresti sapere
ma ogni tanto ti abbandoni alla rabbia
partendo in quarta
investendo tutti quanti, donne e uomini
dalla bocca ti esce letame
e pensando di fare ridere
risvegli anche i cani...
ma gli animali sono come le persone
ad una carezza rispondono con una carezza
non sono tutti gli stessi
e prima di fare un passo
devi pensarci bene... ma bene bene
non tutti ti voltano le spalle
e ci sono quelli che vogliono mordere
che fanno male
e poi si finisce per litigare.
Sei una persona buona
lascia perdere e cambia strada...
nel mondo ce ne sono così tante
che non ti puoi confondere.
Non stuzzicare il cane che dorme...
lascialo stare e non gettare più fango
guarda la tua gobba
chi non ti risponde è troppo educato...
e non si spaventa
perché il rispetto, per lui, è sacro.
Le cose si possono dire in un’altro modo
senza dover rompere le ossa
e l’ironia può andare bene
solo quando, e ripeto, solo quando
non schiaccia troppo i piedi.
Siamo uomini... non siamo quaquaraquà
adesso girati e non dire nemmeno a. |
|
|
|
Sentu na miludia chi mi pigghia
prima lu cori e appoi a menti
viru li noti vulari... currunu ca mè pazzia...
i viru pì davveru e nun ci pozzu fari nenti
s’adduma na luci intra a fantasia
ammentri, chianu chianu, chiuru i finestri
vogghiu ristari sulu, sulu senza nuddu
lu troppu parrari mi scumpigghia
attrasi ‘nte vini e spargi fumu
e iu, comu putissi rispirari?
I vucchi fannu dannu, rumpunu l’ossa
parranu parranu e appoi?
sulu paroli a lu ventu,
li paroli di la genti fausa
atturi ri quattru sordi ca scavanu a fossa
t’ammostranu a manu, ma nun si fannu tuccari
iddi sunu a cchiù tinta razza
sparanu minchiati e p’un jornu t’jutunu
pròianu na spadda unni chianciri
ma quann’hai viramenti bisognu, m’ha crìriri
nun n’arrinesci cchiù a truvarili.
Pì chistu e tant’autru
restu na mè stanza...
chiusu, tra quattru mura e nu tettu
cu lu mè cori, nuru ma sinceru.
" Parole al vento "
Sento una melodia che mi prende
prima il cuore e poi la mente
vedo le note volare... corrono con la mia pazzia...
le vedo per davvero e non posso farci niente
si accende una luce dentro la fantasia
mentre, piano piano, chiudo le finestre
voglio restare solo, solo senza nessuno
il troppo parlare mi scompiglia
entra nelle vene e sparge fumo
e io, come potrei respirare?
Le bocche fanno male, rompono le ossa
parlano parlano e poi?
solo parole al vento,
le parole della gente falsa
attori da quattro soldi che scavano la fossa
ti mostrano la mano, ma non si fanno toccare
loro sono la peggior razza
sparano fesserie e per un giorno t’aiutano
porgono una spalla su cui piangere
ma quando hai veramente bisogno, mi devi credere
non riesci più a trovarle.
Per questo e tanto altro
resto nella mia stanza...
chiuso, tra quattro mura e un tetto
con il mio cuore, nudo ma sincero. |
|
|
|
Sugnu scrusciu di rina
senza culuri ‘nto cori ra matina
’u ventu m’arrivota
’u Suli m’arrisbigghia
ma lu cori scuntentu fa nesciri nigghia
e ‘a fantasia nguttuta cchiù nun disia...
sugnu scrusciu di rina
scrusciu senza ciavuru
comu nu ciuri chi sicca
scuntentu comu n’armalu
ca intra ‘na jaggia vivi e cantannu suspira.
Sugnu rina vagnata
e ammentri sti jorna passianu
m’arritrovu ‘nto ciumi ca curri
sulu, scuntentu e scarsu d’amuri
amuri ca s’ammuccia e mutu talia
talia e nun parra
lassannumi spugghiatu
’stutannu spiranza e maravigghia
chiantannu ‘n terra sulu petri...
petri ri simenza, sarbaggia e ammunziddata
comu sti paroli a lu ventu jettati
paroli ca nuddu senti
chini di dumanni e pinseri...
pinseri ca nasciunu leggi leggi
e addiventanu muntagni pisanti
suffucannu lu cori ca batti
e asciucannu lu sangu ca chianci...
ma nun m’affruntu
e comu nu pazzu l’amuri vaiu circannu
comu l’ùrtimo sugnaturi
ca senza nautra carizza
l’occhi nun vò chiuriri...
Vita, m’assentiri!
rialami n’autru abbrazzu, chinu chinu ri magia
e appoi, tu giuru, mi ni pozzu iri
senza bannìari e lestu lestu
cu lacrimi chini di vilenu e meli
e cu l’arma c’assicuta, sempri e sulu
’a stissa puisia
puisia semplici, vacanti comu na campana
ma di sentimentu ricca
ricca, ruggiata e stunata. |
|
|
|
Sunu jorna caiu un pinzeru...
mi suso a matina e suspiru
mi votu nu lettu
e me bugghiunu i carni.
Nun capisciu u sensu
ma i to labbra vulissi ancora vasari
e jucannu chi mani fariti sugnari
spugghiannuti tutta
taliannu a to’ beddizza
fora, intra
n’capu e sutta.
Sì...mi bugghiunu i carni
a to bucca che scinni
e mi sfiora i’ jammi
ca’ to vuci duci duci
che trase intra lu me cori
e adduma u desiu...
passiuni ranni
che non si po’ stutari.
Comu e’fari a truvari u curaggio
a controllare u sciatu
che nesci da me bucca
a diriti che t’amo tanto
a diriti c’haiu sbagghiatu...
comu e’fari
dopo tuttu u mali che te fattu! |
|
|
|
Chiuru a porta e jettu a chiavi
ntu me cori cchiù nuddu ha tràsiri.
Sugnu siddiatu e stancu
troppu parrari avi picca sensu...
sempri na cosa, sempri u iritu puntatu
canciati musica... nun servi criticari
ra matina a sira
ogni sbagghiu è na scusa
a ogni caruta parti n’applausu fausu
e puru pì chissu e pì tant’autru
ca chiuro a porta e jettu a chiavi...
ntu me cori c’è ‘u spaziu
ma a pacenza ha biratu.
" Seccato e stanco "
Chiudo la porta e getto le chiavi
nel mio cuore non deve entrare più nessuno.
Sono seccato e stanco
troppo parlare ha poco senso...
sempre una cosa, sempre il dito puntato
cambiate musica... non serve criticare
dalla mattina a sera
ogni sbaglio è una scusa
a ogni caduta parte un’applauso falso
e anche per questo e per tanto altro
che chiudo la porta e getto la chiave...
nel mio cuore c’è spazio
ma la pazienza è finita. |
|
|
|
Cannila dopu cannila
spardu lu tempu appressu a tia
sira dopu sira
nuttata dopu nuttata
cercu sulu ‘na tò carizza
manu ca cumanna
cu lu pinzeru ca s’adduma
ammentri lu disiu acchiana.
A cìra ca si squàgghia
ncapu a peddi sciddica e sura
nura e priata
cu nu brividu ri friddu
ca quannu arriva, avvampa e arricrìa.
Cannila dopu cannila
li capiddi sempri cchiù janchi
cu li jurnati ca passanu
sicutanno l’anni chi currunu
comu nuvoli, chini chini
ri lacrimi e ri puisia
picchì, duluri o nun duluri
sempri e sulu a tia
jù vaiu pinsannu
cannila dopu cannila
sira dopu sira... |
|
|
|
Nun trasiri ‘nta me testa
trona e lampi cumannanu
nun sugnu pazzu
sugnu nu sugnaturi disammuratu
nu cristianu scuntentu
nu picciriddu silinziusu
ca’ nun sapi cchiù avvulari
cu ‘a menti stutata
e cu ‘a spiranza strazzata.
Nun trasiri ‘ntu me cori
’u focu c’attrovi e focu di raggia
li fiammi di l’amuri hannu canciatu strata
e chiddu ca resta è sulu carbuni
carbuni vagnatu ca nun s’adduma
ciniri niura senza cchiù culuri
e l’alma vacanti ‘u sapi e bannìa...
bannìa pì salvarimi
ma ju nun vogghiu sentiri
mi votu d’abbanna
scunsulatu e rassignatu...
pì mia
nun esisti cchiù carizza
picchì chista è ‘a me vita
vita ruffiana e bedda
sulu quannu ci cunveni
vita tinta cass’ammuccia
e cu nu corpu di scupetta
mi tumpulia e m’ arrivigghia...
e accussì restu sulu
sulu, senza Suli e senza Puisia... |
|
|
|
Sugnu lìbbiru
e scrivu chiddu ca vogghiu
sugnu nu sugnaturi
e nuddu mi po’ diri
chiddu c’haia fari...
jù nun n’haiu catini
a notti e u jornu
cu na pinna ‘n manu
pozzu jucari
cu nu pinseru cumplicatu
m’ammucciu ristannu addritta
e pi nu suspiru ca nasci
na lacrima amara comu lu vilenu
sciddica ncapu na littra...
pozzu fari vulari a fantasia
taliannu lu mari
e abbrazzannu na miludia
pozzu cantari e stunari
senza dari cuntu e ragiuni
mancu a idda...
l’arma mia ca jetta vuci
ca dintra lu pettu
mi cunfunni e mi tratteni
ca mi tumpulia lu cori
pritinnennu sulu attenziuni
prufumu di sciuri
e carizzi d’amuri.
Sugnu lìbbiru...
lìbbiru comu piaci a mia
lìbbiru ri chianciri e ri sugnari
comu lu ventu
e comu lu suli... |
|
|
|
Sulu
sugnu sulu sutta stu celu scuru
sulu cu li pinzeri
e sulu quannu mi va curcu.
Scinnennu a sira
s’astutanu li culura
cu la spiranza ca cchiù nun mutta...
spiranza ca m’ha abbannunatu
e nun mi voli mancu circari
picchì a me vuci nun cunta
e nuddu po’ iutari.
Oggi nun è aieri
e i me’ suspira sunu ruppa...
ruppa stritti stritti
ca nun si ponu sciogghiri
e mancu viriri.
Ntantu a morti mi talia nta facci
ammentri stu tempu joca e babbia
facennu scinniri sciumi ri lacrimi amari
lacrimi ca si squagghianu
comu nivi sutta lu suli...
lacrimi ca lassanu pi sempri
sapuri ri vilenu e ranni duluri
duluri pi na vita
ca nun si po’ cchiù canciari
vita dispittusa e patruna
vita ‘mpiccicata
a lu distinu capricciusu
ca mi tumpulia e cumanna
e ju sulu...
sulu cu lu ventu ca mi fa cumpagnia
sulu
sutta stu celu sempri cchiù scuru...
sulu
cu lu cori ca batti
e lu silenziu du munnu. |
|
|
|
Allincchiunu l’arma
suspiri d’amuri e carizzi ri sciati
passianu araciu araciu
’ntu cori cauru ‘nnamuratu
rialannu sciavuru ri zagara
e stiddi a lu celu ‘mpiccicati
luci a pinnuluni
cu l’occhi a pampinedda
ca rirunu suli suli.
Lu disiu ca trasi ‘nti vini
è cchiù russu ru sangu
bugghie e ribugghie sutta na vistinedda
e iriti cauri, sciugghiennu tutti li catini
a passiuni addumanu
li senzi arrisbigghianu
e li ciriveddi abbrucianu ...
sutta u Suli e sutta a Luna
nuri, ‘ntucciuniati e silenziusi
iddi, li ziti, fannu l’amuri
libbiri, cu li vucchi duci
e cu li manu trimanti
manu ca cumannanu
sfiurannu a menti
ammentri i lingu vagnanu
ogni centimetru ri peddi
e arriccriannusi, cantanu...
sutta n’arbiru, senza vuci e senza lamentu
mucciannusi pì ristari suli...
suli... senza lu turmentu
e autri pinseri ‘ntu pettu
suli... cu l’amuri c’abballa
e cu brividi cauri
pì disignari sulu ‘na strata
brividi
ca un si ponnu scanziari
e mancu cuntari
brividi d’amuri...
amuri e ranni passiuni. |
|
|
|
A paci?
nun canusciu cchiù sta parola...
quann’era nicu nun ci pinsava
uora ca sugnu crisciutu, taliu narrè
e mutu, comu nu pisci
cercu ri capiri chiddu ca successu.
Cercu lu sensu
ma si scumpigghia lu ciriveddu
chiddu ca sentu è fitinzia
tristizza ca mi tumpulia
trona e lampi c’attrovanu spaziu
ìntra nu cori chinu ri malincunia
addivintannu bummi ca luccichianu
cumpunennu na stunata miludia...
miludia ri chianti, suspiri e morti.
" Tristezza che mi schiaffeggia "
La pace?
Non conosco più questa parola...
quand’ero piccolino non ci pensavo
adesso che sono cresciuto, guardo indietro
e zitto, come un pesce
cerco di capire cosa è successo.
Cerco il senso
ma si scompiglia il cervello
quello che sento è sporcizia
tristezza che mi schiaffeggia
tuoni e lampi che trovano spazio
dentro il cuore pieno di malinconia
diventando bombe che luccicano
componendo una stonata melodia...
melodia di pianti, sospiri e morte. |
|
|
|
cchiù nun senti a me vuci
quannu ti chiamu cu rispittusu arduri...
ha divintatu comu na cruci
stu disiu ammiscatu cu l’amuri
intra lu canestru di lu me cori
ca mi riala prufumi e sciuri.
Tu nun u sai
ma quannu pensu a tia
nun agghiorna mai
a passiuni adduma a fantasia
abbrama silinziusa
intra l’arma ca un si movi
puru quannu lu suli un n’esci pi la via
picchì lu pinsero u rifiutu un nnu voli.
Benericu u jornu
ca t’haiu ‘ncuntratu
e malericu a notti
ca t’haiu persu
lu sentimentu nun ricangiatu
fa cchiù scrusciu di li troni
e nun attrova u so giustu versu
si nun né ‘ntensu e culuratu...
...e chiddu ca resta
è nu ricordu
ca fa sciavuru
di rosi e di turmentu
nu pinseru duci comu lu meli
ca sapi ri vilenu
nu pinseru ranni e smisuratu
ca ragiuni nun senti
puru quannu l’amuri
è mortu e sutterratu. |
|
|
|
Vulissi parrari susennu a vuci
jettari fora lu chiantu
riminari carizzi vilinusi e duci
tumpuliari lu scantu
vulissi canciari lu me cori
alluntanannu duluri e cruci
rattannu lu funnu trattenennu lu sciatu
vulissi tanti cosi
ma a vita l’assapiri pigghiari
nun ci sunu sulu rosi
a lu distinu ci piaci babbiari
ma ristannu fermu
puri u Suli s’astuta
comu a Luna senza li stiddi.
U sacciu, avi picca sensu
stu parrari ca nuddu scuta
i genti passianu e nun ponnu sapiri
iddi hannu lu passu lestu lestu
ugnunu cu li so suspiri
cu scappa comu nu furettu
cu chianci e cu riri
e ju
nun sacciu cchiù c’haia diri...
’ntantu curri lu tempu
ammentri nu rraggiu, finu e capricciusu
trasi e nesci ra testa
’mpazzutu comu sta vucca
stunatu comu na campana
ruggiata e vacanti
e nenti m’arresta...
sulu stu cuntu e sti lacrimi amari
chianti ca nuddu vo’ abbrazzari
picchì, dicimmula tutta
a vita jè troppu bedda
puru si cù mia joca
e si fa sicutari
l’autri nun hannu curpa. |
|
|
|
Mutu, ‘u Suli nun parra
e ‘ncapu a muntagna
restu sulu
sulu cu sta cruci
pinsannu e ripinsannu
a tuttu chiddu c’haiu avutu
e cu li disìi a pinnuluni
e l’occhi a pampina
m’arritrovu rintra nu palluni...
nu palluni, chinu chinu, ri lacrimi e duluri
jettu vuci susennu li manu
ma nuddu senti e nuddu viri
c’haia fari nun ‘u sacciu
’ndaffarati li cristiani
firmarisi nun ponnu
forsi è megghiu
chiùriri a vucca e dòrmiri...
dumani, dumani è n’àutru jornu
" Sopra la montagna "
Muto, il Sole non parla
e sopra la montagna
resto solo
solo con questa croce
pensando e ripensando
a tutto quello che ho avuto
e con i desideri a penzoloni
e gli occhi socchiusi
mi ritrovo dentro un pallone...
un pallone, pieno pieno, di lacrime e dolore
urlo alzando le mani
ma nessuno sente e nessuno vede
non so cosa devo fare
indaffarate le persone
non possono fermarsi
forse è meglio
chiudere la bocca e dormire...
domani, domani è un altro giorno. |
|
|
|
Lu jornu c’addivintai patri
e nu jornu chi nun si po’ scurdari...
chiantu e lacrimi eranu cchiù duci
ammentri oggi, dopu tant’anni
l’amaru mi tumpulia e cunfunni
peni picciuli lu cori faivanu traballari
e uora, peni cchiù ranni lu fannu attrimari.
L’amuri pi’ li figghi è unicu... e ci mancassi
ma li pinseri sunnu assai
acchiana l’ansia e nun sapi c’affari
sulu gioia vulissiti viriri
nti so facci c’arrirunu, senza pinseri e filici
cuntenti e libbiri.
Sangu di lu me sangu
sulu pi iddi, senza pinsarici, dassi a me vita
sangu di lu me sangu, uora scutatimi
lu me cori si vo’ scusari...
si fazzu picca e nun sempri v’aiutu
ma lu munnu è chistu
e nun pozzu cangiarilu
e nun scurdativi na cosa
iù, pì vuatri ci sugnu... oggi e pì sempri
papà nun v’abbannuna
vuatri siti a me cchìù ranni furtuna
e mittitivillu nta testa...
vi vogghiu nu munnu ri beni
nu beni accussì ranni
ca nun si po’ spiegari.
Sangue del mio sangue
Il giorno che diventai padre
è un giorno che non si può dimenticare...
pianto e lacrime erano più dolci
mentre oggi, dopo tanti anni
l’amaro mi schiaffeggia e confonde
dispiaceri piccoli il cuore facevano traballare
e adesso, dispiaceri più grandi lo fanno tremare.
L’amore per i figli è unico... e ci mancherebbe
ma i pensieri sono tanti
sale l’ansia e non sai che fare
solo gioia vorresti vedere
sui loro visi che sorridono, senza pensieri e felici
contenti e liberi.
Sangue del mio sangue
solo per loro, senza pensarci, darei la mia vita
sangue del mio sangue, adesso ascoltatemi
il mio cuore vuole scusarsi...
se faccio poco e non sempre vi aiuto
ma il mondo è questo
e non posso cambiarlo
e non dimenticatevi una cosa
io, per voi ci sono... oggi e per sempre
papà non vi abbandona
voi siete la mia più grande fortuna
e mettetevelo in testa...
vi voglio un mondo di bene
un bene così grande
che non si può spiegare. |
|
|
|
|