Sugnu stanca,
ri sti ciumi di riscussi
u cori miu è accussì pisanti
vogghiu ittari sulu vuci
ri comu mi sentu
in crusci
quannu i paroli
non figghianu paroli
e u ciatu ne denti
Mi sentu in mezzu
d’ affamati di carni crura
aggubbati supra la terra |
|
|
|
Lassatimi ‘u silenziu
facci ‘mpassuluti di li peni
e fazzuletti niri ri cutuni
Vogghiu ripusari
mentri mi calanu
pi vasari la terra
’ntra radichi accruccati
unni la paci eterna
è garantita
una vuci si fa cantu
a scicala rintra u campusantu |
|
|
|
| Vogghiu cantari
diciva u cantastori
di sacchetti bucati
Ri stu munnu tuttu guai
si vuliti riplicari
sintiti zoccu vi voghiu diri
Capu a un mulu
cu na ciotola di vinu
ni putemu parlari
Ora pinsamu a nui
si l'omini si lagnanu..
pu u pitittu
Menzzu lu friddu minacciusu
tra grutti...e pani ruru
mentri li vermi lu rusicanu
cantu
Sutta li bumbi
e i surci c'abballanu
satariannu
cantu
Vogghiu moriri cantannu
tira muleddru tira
na stu munnu di imbrogghi
cantu
Lu cantastori s'invecchia
li so tempi già passati
campa allegru
canta |
|
|
|
| Na farfalla ad ali aperti
chi sbatti supra un ciuri
Ohimè...
lu sentu risbigghiari
Lu cori miu
canusci lu miu amuri
L'accarizza beatu
ciatu a ciatu
E jornu dopu jornu
mmenzu trona e fulmini
lu focu avvampa |
|
|
|
’A me vita jè fatta i lacrimi
e manc’anticchia i gloria.
Un figghiu d’accura e di carizzi
ogni jornu d’un patri avi bisognu.
Li me vuci e li me scanti
un l’a’ mai canusciutu.
Quantu friddu ‘nta la notti
quannu a tò vuci lu cori miu circava.
La me peddi i to vrazza forti
vuliva, patri miu
mentri sintiva li sireni ‘nta la notti
e li trona a la porta...
Trasivanu ‘nta casa nostra
mittennu ‘nginucchiuni l’onuri nostru
Scutava u rumuri di so passi
mentri ca ti purtavanu a ddà via
e lu me sciatu era...
cchiù strittu du me silenziu.
Li me lamenti, muti e senza fini jeranu
lu nomi tò e quattru venti ripitevanu
sintennu li frisca di li sireni
chi a picca a picca s’alluntanavanu. |
|
|
|
Io sugnu una e vuatri siti tanti
Ci sunnu sintimenti accussì granni
Na malatia tinta
l’indifferenza
comu chianciu
turmentu pi cù soffri
Ia suttuscritta suppricu crimenza
pi ‘na rivisioni di sintenza
picchi ‘na matri parra cu cuscenza
cu tantu affettu e benevolenza.
populi pronti a scannarisi
comu scecchi rragghianu
picchì un si sazziano chiù
affamati di putiri
parranu d’amuri
cumpagni di viaggiu
Cu é onestu, non è fissa
cerca di dari versu a so vita
e lu sangu sbatti ad ogni vina
fa crisciri un ciuri
di ddu pratu malatu |
|
|
|
Ranni pitturi
culuri ra sicilia
U gelsuminu
menzu a vanedda
lassa l’uduri |
|
|
|
Occhi sicchi
comu la terra
brusciata ru suli
ancora portu
ne spadri
un duluri anticu
un populu
poviru e sevu
e cu una coppula vecchia
luttavu pi lavoratori
contru chiddi
ca nu’n sapevanu ragiunari
ed io poviru viddanu emigratu
m’illudiva ri farici pruvari
comu si sudava lu pani |
|
|
|
Vurria cantà ‘ncopp’a fenesta toja
anema e core.
Cu ‘st’uocchie tuoie chin’ ‘e malincunia
ll’anema mia s’addorme e ‘a notte sonna
e ‘o chiammai ammore.
Nun te mettere appaura, vien’accà
c’’o tiempo passe e chiù nu torna
’mmieze ‘a tempesta ‘e core
veco ‘int’ ‘a ll’uocchie lacreme amare
e ‘o chiammai ammore.
Ncopp’a ‘sta vocca bella
n’aggie pruvate tante ‘e sentimente
Te guardo’ e nun te veco
tu si pe mè na cicatrice doce dint’ ‘o core
che stà murenne chiane chiane d’ ‘o dulore
Vulesse puté turnà arete
ma ‘o sanghe bolle dint’ e vvene
Pecché addo staje,
si ll’unico ammore vero ‘o cchiù carnale |
|
|
|
Chi manu nte sacchetti
pedi fitusi... sputanu lacrimi
nun trovanu ne casi ne paisi
Figghi d’infernu cu l’ali taghiati
di carni scurciata e spiranza...
tò cori |
|
|
|
Timida e scantata
raffinati eranu i to muzzicuna
Lu dici ccu tant'impetu
infami capu a stu lettu
sussurannu t'acosti
Vogghiu teneri baci
allentati la brigghia
sceccu travaghiatu
M'briacu t'infochi
prima m'afferi cu duci carizzi
Veniri allarga...
arrizulanno figghi
Senza ammirare u cursettu
cadi sazziu
supra u cori affrantu
Sugnu viva e ti ripetu
desidiru anticchia
di rispettu
Amuri chi firisci
comu carni di maciellu
na stu lettu |
|
|
|
U fazzulettu niru i cutuni
li primi suspiri
tinennusi li mali di lu munnu
Adiventanu lividi i pinzeri
quantu morti stinnicchiati
fimmini scantati
Gridu di sapienza, vuci di cuscenza
cu lu sguardu assenti
vasati di matruzzi a li so figghi
Mali distinu turmentu dispiratu
parati a luttu strittu |
|
|
|
Io de guardatte nun me sazio
e me ne vanto
M’embriaco d’amore
na’ ferita ar core
.
Nun m’esce manco ‘na parola
me se strazia er petto
provo ‘na gran dorcezza
co’ l’occhi de’ la mente
Lassù er firmamento
un foco lento
che me consola |
|
|
|
Cu giacchi e cravatti
veni ammugghiata
a scapiddata cuscenza
Lu cori di l’omini
ca mancianu e agghiuttunu
nun cunuscunu sangu
e suduri
Un mancianu favi cotti
un penzanu figghi e mogghi
un sfasmanu otto vucchi
Chi sunnu paroli di cunfortu
pi omini comu iddi?
sannu sulu parlari
Un tennu fazzoletti
p’asciucari occhi di chiantu
chiantanu sulu banneri di vittoria |
|
|
|
Comu lu ciumi
lu tempu cammina
e parru cu mia
chi stissi sentimenti
di allura
un tappitu ri pampini
e di ciuri
sentu ancora
a so vuci
comu nu vinticeddu
c’accarizza
stritta ti tegnu
no cori
e mi sentu
carni incurpurata
senza lardu
m’asciucu l’occhi
pinzannu ca ti ni
isti ri sta terra
addinucchiata
su petri e fangu
li me pulmuna
un hanno vuci
ne grida
mentri cala u sipariu
lu me strazio è pi tia
stasira
matri mia |
|
|
|
| Mi cunciditi vossia
na'grazia
Sta vaghizza ca tiniti
d'unni veni?
S'iddu rumpi qualchi nota
di la vostra rigurusità
Nu teni periculu
a soi pirsunalità
U me cori trema
na so vista
La mia carni brama
puru ta la nivi s'infoca
Cunciditimi nna vasatedda
na sti amabili mumenti
Posa li toi manuzzi
ni me cianchi
E fanni chi nni voi
lassa da parti
A toi curtisia...
abbanunati na sti carni bianchi
Pighiami d'ingannu
ed iu m'acciungu comu sacciu
Dillu amuri... dillu
ca suspiri pi mia |
|
|
|
| Mi vutu è mi stinnicchiu
Cu sta vampa ‘ntra u cori
non ho paci, né ristoru.
Semu suli e suliddi
mi stuzzichi li anchi
incarnu nuovi spasimi...
tormenti.
Dammi ajuto, nnunca moru
iu scrupili non vogghiu
ogni notti ‘ntra lu lettu
Di tia non mi offennu
pigghiti stu fruttu
e astutalu so focu
Chi si duci, chi si beddu
mi suspiri ogni mumentu
mentri scurri lentu e tardu |
|
|
|
| Ma quantu lagrimi
supra l'ali ri stu munnu
Cu l'occhi minaciusi
rumpi 'nvitriati...
D' animi di scristallu
li pista l'ammacca
Comu babbaluci...
li strascina terra terra
Chiddi deboli
martoriati da società
Ci mancia l'ossa
l'unuri
Ri stu munnu senza reguli |
|
|
|
| Sicilia di ‘mbrogghi
casi abbanunati di tempi trasannati
offrunu ai vostri occhi
orrendi grida no vostro sintiri.
Figghi rannicchiàti
comu agnidduzzi mezzu ai pampini
abbruciàti, scapiddàti, affumicàti,
fimmini cu rusariu,
omini ca coppula e lupara
Ohimè... amici cari, di li nostri beni,
di tanta grazia nun parrati.
Vaneddri di gelsomini
profumeddu fino, agrumi culurati
l’occhi abbagghianu.
Eccellenti affreschi di dami e cavalieri,
ispirati dall’amuri cu li canti di cori
ancora sinceru |
|
|
|
| Quannu iju zappava
ppi crisciri figghi
all’epuca mancava
u pezzu ri pani
nuttati di friddu
eravamu costretti
a fari l’inchinu e rivirenza
genti senza cori
ricchi benistanti
chi surura ri nostri carni
ma sempri alla larga
e picca cunfidenza
"Papà, cumpari Nino
travagghia comu a tia
ma u manciari un ci manca"
Figghia mia, preferiscu
manciari pani e cipudra
senza fari un salutu d’obbligu
tinennu u vrazzu tisu |
|
|
|
| Ammurri turmintati
cori rubati
Rigidu e minacciusu
ti gira comu na strùmmula
C'icugna cu la testa'ntra lu saccu
di la sua fuddia
Viscidu comi li vermi
n'gramagghiati
L'ammurri è chistu...
comu l'ossa chi stannu a moddu
Senza mai aristari cu l'anima asciutta
divintannu teatru ra to vita
Finu quannu l'acqua si ni cala |
|
|
|
| I casuzzi vasci
abbrazzati no silenziu
L’occhio rivoltu a Diu
senza grazia accanzata
supplicò climenza
I manu stannu ancora
stritti e chiusi
Sugnu’ nto focu
tu morti, mi fascisti
cariri na stu’ ngannu
e mi tocca pagari
sta cambiali
senza avvisari
figghi e mancu muggheri
Chi fimmina nutuli si...
morti?
Picchi t’affanni
ti prisenti e mi trarisci
no sonnu
e quannu u suli
smuntò la luna
i passanti gridavanu
u zù Ninu u poeta
muriu |
|
|
|
Sunnu sciunnuna nei carni
e granni peni
lu pettu si strinci
a giunicchiuni
l’occhi chini
duluri ranni e sfriggiati
comu nìuru, di pici
i manu ‘te capiddi
non si dormi
vulissi acchianari mura lisci
chini di spiranzi
di silenziu senza vuci
maliditta morti
ancora un sì sazzia
unni ài sempri chi sucari |
|
|
|
|
Mi chiamo Elisabetta Randazzo e vivo in Sicilia, a Bagheria.
Da piccola amavo stare in compagnia di mio nonno, Antonio Landolina, amavo stare con lui perché tra le altre cose era anche un Cantastorie e m’incantavo ad ascoltarlo.
Non credevo di poter scrivere, in quel tempo… ma con il passare degli anni sentivo crescere in me quest’esigenza che divenne una impellente necessità in occasione della morte di mia madre.
Ecco perché circa 8 anni fa volli dar voce alla mia anima e cominciai a scrivere racconti e poesie.
Decisi di aprire un sito Internet, per dar voce a questa mia esigenza e per permettere anche ad altri di fare altrettanto.
Così nacque “SCRIVERE” – – nacque con l’aiuto e la collaborazione del Web Master Luigi BRUNO che tutt’oggi mi affianca insieme ai redattori Carmelo Sanfilippo (Rasimaco) – Nicomar - Giunone Giove- Salvatore Azzaro- Marina Como e Rosetta Sacchi
Tra i vari libri da me scritti vorrei menzionare
“Ogni battito d’ali” - 2009
“L’abito da sposa” – (Racconto)
"Un passo nella fossa- (Racconto)
“Voglio sentirmi dire tu sei mia” – (Poesie)
“Dove canta la cicala” – libro di poesie mie e di Carmelo Sanfilippo (Rasimaco) |
|